Ciudat cum evenimentele din viata noastra ne schimba radical atunci cand nu ne asteptam mai putin.Mereu m-am intrebat cum poate un om sa se schimbe peste noapte si sa devina exact opusul a ceea ce a fost pana in acel moment.De-a lungul vietii am trecut peste destule evenimente placute si neplacute.Cum ....necum...am trecut fara sa imi pese sperand ca totul se va schimba.Nimic nu se schimba.Totul este asa cum trebuie sa fie.Am pierdut oameni la care tineam, am pierdut iubirea care speram sa ma implineasca, am pierdut sperantele a tot ceea ce imi doream sa implinesc.Pe zi ce trecea am murit cate putin fara sa imi dau seama nefacand altceva decat sa ma gandesc la ceilalti si niciodata la mine.Imipasa mai mult decat ce gandesc toti decat ce vreau eu sau ce ma face pe mine fericit.Am pierdut mai mult decat pot eu sa realizez acum.Am fost in stare chiar sa renunt la ce imi doream eu cel mai mult pentru a ii face fericiti pe altii.Niciodata nu am realizat ca d-a lungul anilor m-am salbaticit foarte mult.Eu si porcusorul neprietenos am devenit cei mai buni prieteni.Asta pentru ca m-am lasat impins de ura pentru cei care nu au stiut niciodata sa aprecieze ceea ce au , ceea ce am facut pentru ei, sa aprecieze faptul ca le eram prieten si mereu acolo cand era nevoie fara sa cer nimic in schimb. Ba chiar mai mult atunci cand eram pe punctul sa cad in patima drogurilor si a bauturii si am cerut ajutorul toti au spus ca este treaba mea.Sa imi rezolv problemele.Ani de zile nu am facut decat sa ma retrag mai mult si sa devin o umbra pentru toti care auintrat in contact cu mine.Singurii care mi-au fost alaturi in clipele cele mai grele au fost niste straini care nu aveau nicio treaba cu mine.Doar nu au vrut sa ma vada distrugandu-ma. De altfel Am avut doiingeri pazitori care m-au sustinut mereu.Unul de cand ma stiu si care din pacate nu mai est eprintre cei vii, iar al doilea este cel are se implica pentru a face lumea mai buna , pentru a incerca sa faca o schimbare si sper sa reuseasca.
Dupa ce gardianul meu a disparut dintre cei vi am inceput sa realizez ca daca nu faci atunci cand trebuie anumite lucruri.. nu le mai faci niciodata.Candva eram plin de viata, faceam ce vroiam atunci cand aveam pofta fara sa imi pese ce gandesc ceilalti sau ce se va intampla.Totul in limita rezonabilului bineinteles.Si doamne ce bine era.Atata energie, atata euforie.Viata era ca un drog si totul era perfect.
Anul asta a murit persoana care m-a ajutat mult in viata.A fost sora, profesoara, gardian si totusi o buna prietena care si-a dat viata pentru cei asemeni mie.Atunci am reinceput sa acumulez ura.Fiecare zi era un motiv in plus pentru a mai aduna nitica ura si durere.Dar..am descoperit ceva ce nu credeam ca mai poat exista in mine.Iubire.Da..un cuvant simplu.Un sentiment maret si periculos.Am realizat ca sunt indragostit de cea mai bun aprietena.Da stiu..povestea veche. din filmele de duzina cu adolescenti. Ea nu are idee inca ce inseamna sentimentu' asta in adevaratul sens al cuvantului.Dar in timp va invata.Sper pt binele ei ca nu prea tarziu.Dar sa revin ...Sentimentul asta redescoperit a incetinit acumularea a ceea ce noi numim rautate.Totusi mi-a abatut gandurile de la ce pornisem sa fac.Ciudat dar in loc sa incerc sa o cuceresc am preferat sa o vad fericita in bratele altcuiva.Totusi asta nu m-a impiedicat sa imi amintesc ce inseamna sa traiesti.De si am pierdut intr-un fel sau altul oamenii la care tineam, am inceput iar sa gust drogul numit viata.Cat de mult mi-a lipsit acest drog perfect.
Funny este ca toate gunoaiele care candva nu au facut decat sa ma vanda , brusc acum cand m-am ridicat de jos au inceput sa faca pe comorile. Aceste gunoaie autentice ce se respecta usualy incep sa comenteze aiurea.atunci cand oftica le-a ajuns la os si in general au in jur persoane care nu fac altceva decat sa moara in curul lor.Stiti ce merita aceste nestemate de toaleta? Ignoranata totatala.Dap..Am realizat ca atunci cand ii lasi sa se innece cu prpriul venit e mai placut decat atunci cand incerci sa le faci tu rau.Plus ca astfel ai constiinta curata.
Prin urmare eu ma voi delecta cu drogul meu perfect si voi trai asa cum ar fi trebuit sa o fac mereu, atat cat pot voi incerca sa ajut pe cei implicati sa schimebe lumea.Cat despre iubire....dap.Voi sta in umbra si voi lupta.
In the end voi trage apa dupa acei cacati care au comentarii destepte de facut. imi voi vedea de ale mele si voi savura drogul meu.Iar restul voi lasa in seama umbrelor.
miercuri, 25 martie 2009
sâmbătă, 21 martie 2009
Up and Down
Ce ne face sa ne pierdem uzul ratiunii si sa ne indragostim?Sa ne dorim acea fiinta langa care se ne simtim impliniti, in siguranta, alaturi de care sa fim fericit, alaturi de care sa ne trezim dimineata si mai ales sa fim alaturi pana atunci cand doamna cea posomorata ne ia din lumea asta... Este sentimentul care te inalta atat de sus incat simti ca toata lumea este a ta si nimic nu iti sta in cale. Acel sentiment care dezgheata si cel mai dur si batran ghetar. Sentimentul acela care poate readuce la viata o inima pe moarte.
Dar atunci cand te-ai prabusit de prea multe ori din inaltimi...Iti este frica sa te ridici de si ar putea fi momentul tau.Noi oamenii atunci cand suferim devenim orbi.Atunci cand ne pierdem increderea in semnii nostrii devenim orbi.Din aceste motive, ca si multe altele, nu facem decat sa pierdem clipe de pret in viata.
O buna cunostinta a mea mi-a spus un citat care suna cam asa "Pretuieste intotdeauna mai mult o dragoste care ti se ofera, decat una pe care trebuie sa o cuceresti." Unori si cuceritul isi are partea sa frumoasa.De fapt are mai multe parti frumoase daca ma gandesc bine.
Printre altele, in ziua de azi nimeni nu mai pretuieste romantismul, nu mai pretuieste cuvintele frumoase, plimbarile prin ploaie , privitul stelelor sau de ce nu doar tinutul de mana si privirile pline de pasiune.Intr-adevar lumea se schimba.Toti ne schimbam.Evoluam cum se mai zice.Dar de ce atunci cand ne schimbam nu pastram lucrurile frumoase?De ce noi , oamenii consideram slabiciuni aceste lucruri?Probabil niciodata nu imi voi putea gasi raspunsul la acest eintrebari.
Un lucru stiu sigur.Dupa mai mult timp am redescoperit ce inseamna sa ai sentimente pentru cineva, ce inseamna sa simti caldura dragostei.Sa iti duresti sa fi in fiecare secumda alaturi el/ea.Dar din pacate nu sunt omul ideal pentru acea persoana.Asa ca probabil voi fi nevoit sa ingrop undeva sub un munte de gheata tot ce simt si sa ma mint ca nu s-a intamplat niciodata.Sau as putea sa continui sa lupt pana cand ori imi va spune"Get lost" ori voi ajunge la prima varianta.
Oricum ma bucur ca am redescoperit sentimentul asta.E inaltator si atat de fragil...
Dar atunci cand te-ai prabusit de prea multe ori din inaltimi...Iti este frica sa te ridici de si ar putea fi momentul tau.Noi oamenii atunci cand suferim devenim orbi.Atunci cand ne pierdem increderea in semnii nostrii devenim orbi.Din aceste motive, ca si multe altele, nu facem decat sa pierdem clipe de pret in viata.
O buna cunostinta a mea mi-a spus un citat care suna cam asa "Pretuieste intotdeauna mai mult o dragoste care ti se ofera, decat una pe care trebuie sa o cuceresti." Unori si cuceritul isi are partea sa frumoasa.De fapt are mai multe parti frumoase daca ma gandesc bine.
Printre altele, in ziua de azi nimeni nu mai pretuieste romantismul, nu mai pretuieste cuvintele frumoase, plimbarile prin ploaie , privitul stelelor sau de ce nu doar tinutul de mana si privirile pline de pasiune.Intr-adevar lumea se schimba.Toti ne schimbam.Evoluam cum se mai zice.Dar de ce atunci cand ne schimbam nu pastram lucrurile frumoase?De ce noi , oamenii consideram slabiciuni aceste lucruri?Probabil niciodata nu imi voi putea gasi raspunsul la acest eintrebari.
Un lucru stiu sigur.Dupa mai mult timp am redescoperit ce inseamna sa ai sentimente pentru cineva, ce inseamna sa simti caldura dragostei.Sa iti duresti sa fi in fiecare secumda alaturi el/ea.Dar din pacate nu sunt omul ideal pentru acea persoana.Asa ca probabil voi fi nevoit sa ingrop undeva sub un munte de gheata tot ce simt si sa ma mint ca nu s-a intamplat niciodata.Sau as putea sa continui sa lupt pana cand ori imi va spune"Get lost" ori voi ajunge la prima varianta.
Oricum ma bucur ca am redescoperit sentimentul asta.E inaltator si atat de fragil...
vineri, 10 octombrie 2008
A new beginning....
Dupa o lunga lipsa dintre cei cunoscuti si necunoscuti am indraznit sa revin la viata.Multi sunt, putini cunosc cu ce ma lupt de aproape 20 de ani.Nu voi inceta niciodata.Nu am un motiv intemeiat s-o fac.Doar ca am decis sa lupt.Atat.Pentru a te lamuri despre ce e vorba voi incerca sa retraiesc acele clipe dureroase de acum 19 ani.....Numele meu este Adrian si aceasta este o parte din povestea a ccea ce am intampinat in scurta mea viata de pana acum.
Aveam 9 ani si cateva luni.Mama se recasatorise si era fericita.Eu eram crescut de bunici.Asa ca imi petreceam mai tot timpul la ei.Doar ei ma crescusera si avusesera grija de mine.Bineinteles ca iubitul meu tata vitreg nu inghitea cocoloseala copiilor... si mai ales copii.In acea vacanta de vara superba am ajuns pentru prima oara la parintii tatalui meu la tara in Prahova.
O zona de depresiune superba atat vara cat si iarna.Eram acolo impreuna cu varul meu vitreg.Intr-unul din weekend-uri parintii mei si unchii si-au facut simtita prezenta acolo.Eram fericit deoarece stiam ca vom merge prin padure, unchiul ne va face arcuri, vom manca mure, coarne si vom alerga prin natura.Plimbarea a decurs bine pana la intoarcere.Cand din anumite motive de natura fiziologica am decis sa plec inainte spre casa coborand dealul si iesind din padure rapid insotit fiin de varul meu.Bineinteles nu inainte de a ne informa parintii ca noi vom pleca inainte spre casa.Doar ca in urma noastra s-a gandit sa vina si tatal vitreg sa " nu ne pierdem".Ajunsi acasa, in curte, mi s-a spus"am sa te fac sa iti blestemi si ziua cand te-ai nascut".Atat mi-a spus "scumpul" meu tata.A doua zi ai nostrii au plecat in Bucuresti.Vara a trecut si noi ne-am intors acasa.
In septembrie a inceput scoala.In una din primele zile de scoalaam fost nevoit sa stau la parintii mei si nu la bunici.Nu mare mi-a fost surpriza cand pe la ora 9:00 tatal meu s-a intors acasa dupa ce o dusese pe mama la serviciu.Intrand in casa si zambind mia spus "Ai crezut ca esti de capul tau la tara de ai plecat inainte?" apoi imi amintesc doar ca mi-a dat un pumn in stomac iar eu m-am ghemuit jos la picioarele lui unde mi-am primit un picior in cap.Dupa sta nu imi amintesc prea multe din acea dimineata.
Ma voi opri aici momentan.Doar ca acea lovitura cu piciorul mi-a produs un cheag de singe care de-a lungul timpului s-a transformat intr-o mica tumoare maligna.Cu ceva vreme inainte ca bunica mea sa moara si anume in 1990, a observat ca aveam anumite ameteli si dureri de cap.Ca orice bunica grijulie m-a dus la medic.Atunci a aflat ce am.A vrut sa ii spuna mamei mele dar anumiti factori au impiedicat-o.Mama niciodata nu a aflat.Inca nu stie.Si e mai bine asa.Asta ar baga-o in pamant si sincer e singura persoana care o am aproape si nu vreau s-o pierd.De-a lungul anilor am urmat un tratament.Mai bine zis am fost cobai.Dar niciodata nu am vorbit despre asta.Nici macar femeii cu care eram pe punctul de a intemeia o casnicie.Cand eram pe punctul s-o fac ea a disparut din viat amea asa cum a aparut.Daca ma gandesc bine ...A fost cel mai bine pentru ea.Apropo....Nu trebuie sa va spun ca bataile primite de la tatal meu au continuat mult timp de'a lungul anilor dupa moartea bunicii mele.Cum de nu erau urme vizibile ale batailor?Gaborii stiu unde si cum sa dea....Dar asta e in trecut.
Acum , revenind la prezent, sa zicem ca de si medicii acum 20 de ani au pus diagnosticul si au si dat "termenul de valabilitate 10-12 ani"...S-au inselat.Sa zicem ca am invatat sa lupt.Ca am avut cativa oameni care prin simpla lor prezenta m-au ajutat sa tin secret aceasta boala de cei la care am tinut si tin, dar cel mai mult sa nu renunt la vise.Nu am renuntat si nu o voi face acum cand sa zicem ca viata mi-a oferit o noua sansa, un nou viitor.
Dap..in ultimul an am incercat asa cum am putut sa imi vad de munca, sa fac ce pot pentru a ajunge undeva sus (si nu am sa ma opresc bineinteles), am fost un cobai al medicinei moderne destul de norocos, si aper ca viitorul sa imi ofere surprize placute.Tot in perioada asat mi-am mai implinit un vis si anume acela de a nu mai fuma tigari.Da, nu mai fumez tigari.M-am apucat de fumat pipa :) <- inca un vis implinit.
Astfel am invatat ca ce nu te doboara te intareste.Din pacate am invatat si cateva lucruri dureroase pentru oameni.Ca am tinut besta incisa prea mult in mine si nu am lasat-o sa se revolte, sa strije dupa ajutor in salbaticia asta de lume, sa sfasaie cu ghearele ceea ce ii statea si sta in cale..Mereu am tinut-o inchisa...doar ca atunci cand o ti prea mult inchisa, devine foarte suparata.Si am maiinvatat ca in viata TOATE se platesc.Eu am invatat sa nu urasc oamenii.Sunt niste copii neajutorati care nu stiu sa traiasca.Din potriva ii compatimesc pe cei care nu vor sa invete sa traiasca, pe cei care nu au respect de sine, pe cei care nu fac decat sa fie razbunatori pe semenii lor...
Fiara din mine a invatat sa se domoleasca atunci cand e nevoie, a invatat ca se poate trai cu o boala mortala destul de mult fara a starni mila nimanui, am invatat ca pentru a fi fericiti trebuie sa suferim. Dar cel mai important ....ca nimeni si nimic nu ne poate lua visele si dorintele, dar mai ales speranta.Acum sunt iar la suprafata apei, luand viat ain piept si invatand ceea ce am uitat despre viata.
Multumesc Deshante pentru ajutorul tau.Stiu ca acolo in Dubai te gandesti la fratele tau.El iti multumeste petru tot ajutorul acordat si iti ramane indatorat.Asa cum ramane si acestei rase destructive care l-a invatat ce inseamna sa mori si sa renasti pentru un tel nobil.
Pace si prosperitate copii!
Aveam 9 ani si cateva luni.Mama se recasatorise si era fericita.Eu eram crescut de bunici.Asa ca imi petreceam mai tot timpul la ei.Doar ei ma crescusera si avusesera grija de mine.Bineinteles ca iubitul meu tata vitreg nu inghitea cocoloseala copiilor... si mai ales copii.In acea vacanta de vara superba am ajuns pentru prima oara la parintii tatalui meu la tara in Prahova.
O zona de depresiune superba atat vara cat si iarna.Eram acolo impreuna cu varul meu vitreg.Intr-unul din weekend-uri parintii mei si unchii si-au facut simtita prezenta acolo.Eram fericit deoarece stiam ca vom merge prin padure, unchiul ne va face arcuri, vom manca mure, coarne si vom alerga prin natura.Plimbarea a decurs bine pana la intoarcere.Cand din anumite motive de natura fiziologica am decis sa plec inainte spre casa coborand dealul si iesind din padure rapid insotit fiin de varul meu.Bineinteles nu inainte de a ne informa parintii ca noi vom pleca inainte spre casa.Doar ca in urma noastra s-a gandit sa vina si tatal vitreg sa " nu ne pierdem".Ajunsi acasa, in curte, mi s-a spus"am sa te fac sa iti blestemi si ziua cand te-ai nascut".Atat mi-a spus "scumpul" meu tata.A doua zi ai nostrii au plecat in Bucuresti.Vara a trecut si noi ne-am intors acasa.
In septembrie a inceput scoala.In una din primele zile de scoalaam fost nevoit sa stau la parintii mei si nu la bunici.Nu mare mi-a fost surpriza cand pe la ora 9:00 tatal meu s-a intors acasa dupa ce o dusese pe mama la serviciu.Intrand in casa si zambind mia spus "Ai crezut ca esti de capul tau la tara de ai plecat inainte?" apoi imi amintesc doar ca mi-a dat un pumn in stomac iar eu m-am ghemuit jos la picioarele lui unde mi-am primit un picior in cap.Dupa sta nu imi amintesc prea multe din acea dimineata.
Ma voi opri aici momentan.Doar ca acea lovitura cu piciorul mi-a produs un cheag de singe care de-a lungul timpului s-a transformat intr-o mica tumoare maligna.Cu ceva vreme inainte ca bunica mea sa moara si anume in 1990, a observat ca aveam anumite ameteli si dureri de cap.Ca orice bunica grijulie m-a dus la medic.Atunci a aflat ce am.A vrut sa ii spuna mamei mele dar anumiti factori au impiedicat-o.Mama niciodata nu a aflat.Inca nu stie.Si e mai bine asa.Asta ar baga-o in pamant si sincer e singura persoana care o am aproape si nu vreau s-o pierd.De-a lungul anilor am urmat un tratament.Mai bine zis am fost cobai.Dar niciodata nu am vorbit despre asta.Nici macar femeii cu care eram pe punctul de a intemeia o casnicie.Cand eram pe punctul s-o fac ea a disparut din viat amea asa cum a aparut.Daca ma gandesc bine ...A fost cel mai bine pentru ea.Apropo....Nu trebuie sa va spun ca bataile primite de la tatal meu au continuat mult timp de'a lungul anilor dupa moartea bunicii mele.Cum de nu erau urme vizibile ale batailor?Gaborii stiu unde si cum sa dea....Dar asta e in trecut.
Acum , revenind la prezent, sa zicem ca de si medicii acum 20 de ani au pus diagnosticul si au si dat "termenul de valabilitate 10-12 ani"...S-au inselat.Sa zicem ca am invatat sa lupt.Ca am avut cativa oameni care prin simpla lor prezenta m-au ajutat sa tin secret aceasta boala de cei la care am tinut si tin, dar cel mai mult sa nu renunt la vise.Nu am renuntat si nu o voi face acum cand sa zicem ca viata mi-a oferit o noua sansa, un nou viitor.
Dap..in ultimul an am incercat asa cum am putut sa imi vad de munca, sa fac ce pot pentru a ajunge undeva sus (si nu am sa ma opresc bineinteles), am fost un cobai al medicinei moderne destul de norocos, si aper ca viitorul sa imi ofere surprize placute.Tot in perioada asat mi-am mai implinit un vis si anume acela de a nu mai fuma tigari.Da, nu mai fumez tigari.M-am apucat de fumat pipa :) <- inca un vis implinit.
Astfel am invatat ca ce nu te doboara te intareste.Din pacate am invatat si cateva lucruri dureroase pentru oameni.Ca am tinut besta incisa prea mult in mine si nu am lasat-o sa se revolte, sa strije dupa ajutor in salbaticia asta de lume, sa sfasaie cu ghearele ceea ce ii statea si sta in cale..Mereu am tinut-o inchisa...doar ca atunci cand o ti prea mult inchisa, devine foarte suparata.Si am maiinvatat ca in viata TOATE se platesc.Eu am invatat sa nu urasc oamenii.Sunt niste copii neajutorati care nu stiu sa traiasca.Din potriva ii compatimesc pe cei care nu vor sa invete sa traiasca, pe cei care nu au respect de sine, pe cei care nu fac decat sa fie razbunatori pe semenii lor...
Fiara din mine a invatat sa se domoleasca atunci cand e nevoie, a invatat ca se poate trai cu o boala mortala destul de mult fara a starni mila nimanui, am invatat ca pentru a fi fericiti trebuie sa suferim. Dar cel mai important ....ca nimeni si nimic nu ne poate lua visele si dorintele, dar mai ales speranta.Acum sunt iar la suprafata apei, luand viat ain piept si invatand ceea ce am uitat despre viata.
Multumesc Deshante pentru ajutorul tau.Stiu ca acolo in Dubai te gandesti la fratele tau.El iti multumeste petru tot ajutorul acordat si iti ramane indatorat.Asa cum ramane si acestei rase destructive care l-a invatat ce inseamna sa mori si sa renasti pentru un tel nobil.
Pace si prosperitate copii!
duminică, 20 aprilie 2008
20 aprilie.
O zi ca oricare alta pentru multi dintre voi.dar istoria si-a avut cuvantul de spus.Multe personalitati s-au nascut pe data de 20 aprilie.Unii au ajuns sa schimbe istoria lumii pe care o cunoastem noi azi.Altii si-au adus doar contributia la cultura noastra.Pe care unii nu o au din pacate.Am sa spicuiesc cateva nume nascute in aceasta zi.
1941 - Ryan O'Neal - actor american.Unii il stiu din Love Story
1808 - Napoleon III - Imparatul Frantei
1884 - Princess Beatrice of Edinburgh and Saxe-Coburg and Gotha
1889 - Adolf Hitler
1949 - Jessica Lange - actrita americana
1950 - Steve Erickson - novelist american
1961 - Don Mattingly - jucator de baseball american
1961 - Konstantin Lavronenko - actor rus
1971 - Carla Geurts - inotator olandez
Altii ai decedat in aceasta zi.Dumnezeu sa-i odihneasca.Nu ii voi numi.Istoria ii va tine minte si de asemenea si cei care au o oarecare cultura.
Tot in aceasta zi s-au mai nascut si doi amici ai mei, Shadow si Deshante.Dragii mei, sa aveti parte de tot ce va doriti in viata.Stiu ca Shadow are sa ma contrazica dar sti ce vreau sa spun.
Long live .Pace si prosperitate
1941 - Ryan O'Neal - actor american.Unii il stiu din Love Story
1808 - Napoleon III - Imparatul Frantei
1884 - Princess Beatrice of Edinburgh and Saxe-Coburg and Gotha
1889 - Adolf Hitler
1949 - Jessica Lange - actrita americana
1950 - Steve Erickson - novelist american
1961 - Don Mattingly - jucator de baseball american
1961 - Konstantin Lavronenko - actor rus
1971 - Carla Geurts - inotator olandez
Altii ai decedat in aceasta zi.Dumnezeu sa-i odihneasca.Nu ii voi numi.Istoria ii va tine minte si de asemenea si cei care au o oarecare cultura.
Tot in aceasta zi s-au mai nascut si doi amici ai mei, Shadow si Deshante.Dragii mei, sa aveti parte de tot ce va doriti in viata.Stiu ca Shadow are sa ma contrazica dar sti ce vreau sa spun.
Long live .Pace si prosperitate
Cu putere si fara
O replica idioata dintr-un film spunea ceva de genul "With great power comes great responsibility" .Ma insel.Multi dintre cei ce au puteri lumesti nu fac nimic.Absolut nimic pentru cei care ii inconjoara si au nevoie de ajutor.Atunci stau si ma intreb de ce ar face-o cei care au intr-adevar puteri dincolo de intelesul creaturilor astora patetice numite oameni.
Si totusi o fac.De si multi au considerat si considera povesti, exista undeva acolo oameni care au descoperit undeva in decursul vietii ca sunt diferiti.Stiu ca voi fi judecat pentru ce voi scrie.Imi cer scuze in fata lor dar mi se pare normal ca sa se stie ca ei exista.Inteleg teama lor fat ade rasa umana.Oamenii au prostul obicei sa distruga ceea ce nu inteleg.Stiu ca teama de a ajunge sub supravegherea rasei asteia de cacat e mare.Asa cum spuneau si doua vechi cunostinte (Shadow si Deshante) "nu dorim sa ajungem intr-un laborator sau sa indepartam pe cei cunoscuti.
Deshante , tu ai pierdut familia cand au aflat ce poti face.Ai ramas singura si ai gasit alinarea in bratele unei persoane care te-a iubit mai mult decat propria ei viata.Alaturi de tine ai avut pe Shadow si altii care au fost adusi in Fratie mai apoi.Dar totusi tanjesti dupa dragostea familiei care la 15 ani te-a indepartat.De atunci urasti oamenii.Si totusi prin ceea ce faci, ii ajuti.Ai invatat sa lasi de-o parte ura.Ai inteles ca ajutand pe altii te ajuti si pe tine si planeta asta in declin.
Shadow....Din cate imi amintesc eu , candva tineai la toti cei din jurul tau.Erai plin de caldura si pasiune.Ce s-a intamplat cu tine?Nu cred ca moartea bunicii tale cu multi aniin urma, relatia dezastruoasa cu ai tai sau despartirea dupa multi ani de femeia iubita te-a transformat in ce esti acum.Ceva a mai amplificat treaba asta.Cei care te stiu cum erai vor avea surpriza sa vada un om total schimbat.Totusi de si urasti ( cred ca cel mai mult dintre toti) oamenii ai continuat mereu sa ii ajuti.Totusi de si poti vedea viitorul, poti influenta vointa oamenilor si poti vedea ce gandesc cei din jurul tau, niciodat anu ai facut nimic pentru viitorul tau.De ce?De ce nu ai incalcat niciodata regulile atunci cand viata te-a calcat in picioare?Ai avut si ai putearea sa distrugi, sa te ridici deasupra tuturor fara a sti nimeni sau a ridica un deget.Totusi ai preferat sa ramai in umbra si sa ajuti pe ceilalti.Atat cat ai putut.Si niciodata nu ai profitat de asta.Nici macar atunci cand ai stiut ca viata ta se va intoarce pe dos.Stiu ca ai preferat sa nu mai lasi pe nimeni in viata ta pentru a nu mai suferi sau a te distrage de la ce ai de facut.Dar totusi gresesti.Parerea mea.
Ma bucur sa am cunostinte asemeni voua care fac ceea ce fac pentru planeta asta si locuitorii ei de cacat.Printre ei se afla si Costina.Toata stima draga mea.De si viata a decis sa fiu departe de prietenii tai totusi eu sunt alaturi de tine.Si daca po face si eu ceva pentru tine, nu ezita>Stiu ca nisi Shadow nu o va face.Te respect amult prea mult.
Ceea ce vreau sa spun pana la urma este ca nu trebuie sa ai puteri sa faci ceva pentru a merg etotul bine pe planeta asta sau pentru cei din jurul nostru.Fiecare mic gest poate sa ajute.Din pacate cei ce ne conduc si au puterea sa ajute, nu o fac.Daca lor le merge bine de ce sa se strofoace atat?da-i dracu pe toti, sa se descurce.Nu-i chiar asa.Pentru ca va veni vremea foarte curand cand cei care intr-adevar pot decide ce este bine si ce nu sa actioneze contra voastra.Astfel vor starpi serpii de acolo de unde se afla.
Imi cer scuze pentru ce am spus.Stiu ca am spus lucruri care nu trebuia.Dar lumea trebuie sa afle ca sunt lucruri mai importante decat ei pe pamant.Si astfel am adus vorba despre anumite persoane care de si pentru multi nu sunt decat oameni normali, ei au puterea sa schimbe lumea si o fac din plin de acolo din umbra.Sper ca cei care d'obicei inchid ochii la problemele din jurul lor sa ii deschida pana nu-i prea tarziu.Sa dea o mana de ajutor planetei asteia.Va multumesc.
Si totusi o fac.De si multi au considerat si considera povesti, exista undeva acolo oameni care au descoperit undeva in decursul vietii ca sunt diferiti.Stiu ca voi fi judecat pentru ce voi scrie.Imi cer scuze in fata lor dar mi se pare normal ca sa se stie ca ei exista.Inteleg teama lor fat ade rasa umana.Oamenii au prostul obicei sa distruga ceea ce nu inteleg.Stiu ca teama de a ajunge sub supravegherea rasei asteia de cacat e mare.Asa cum spuneau si doua vechi cunostinte (Shadow si Deshante) "nu dorim sa ajungem intr-un laborator sau sa indepartam pe cei cunoscuti.
Deshante , tu ai pierdut familia cand au aflat ce poti face.Ai ramas singura si ai gasit alinarea in bratele unei persoane care te-a iubit mai mult decat propria ei viata.Alaturi de tine ai avut pe Shadow si altii care au fost adusi in Fratie mai apoi.Dar totusi tanjesti dupa dragostea familiei care la 15 ani te-a indepartat.De atunci urasti oamenii.Si totusi prin ceea ce faci, ii ajuti.Ai invatat sa lasi de-o parte ura.Ai inteles ca ajutand pe altii te ajuti si pe tine si planeta asta in declin.
Shadow....Din cate imi amintesc eu , candva tineai la toti cei din jurul tau.Erai plin de caldura si pasiune.Ce s-a intamplat cu tine?Nu cred ca moartea bunicii tale cu multi aniin urma, relatia dezastruoasa cu ai tai sau despartirea dupa multi ani de femeia iubita te-a transformat in ce esti acum.Ceva a mai amplificat treaba asta.Cei care te stiu cum erai vor avea surpriza sa vada un om total schimbat.Totusi de si urasti ( cred ca cel mai mult dintre toti) oamenii ai continuat mereu sa ii ajuti.Totusi de si poti vedea viitorul, poti influenta vointa oamenilor si poti vedea ce gandesc cei din jurul tau, niciodat anu ai facut nimic pentru viitorul tau.De ce?De ce nu ai incalcat niciodata regulile atunci cand viata te-a calcat in picioare?Ai avut si ai putearea sa distrugi, sa te ridici deasupra tuturor fara a sti nimeni sau a ridica un deget.Totusi ai preferat sa ramai in umbra si sa ajuti pe ceilalti.Atat cat ai putut.Si niciodata nu ai profitat de asta.Nici macar atunci cand ai stiut ca viata ta se va intoarce pe dos.Stiu ca ai preferat sa nu mai lasi pe nimeni in viata ta pentru a nu mai suferi sau a te distrage de la ce ai de facut.Dar totusi gresesti.Parerea mea.
Ma bucur sa am cunostinte asemeni voua care fac ceea ce fac pentru planeta asta si locuitorii ei de cacat.Printre ei se afla si Costina.Toata stima draga mea.De si viata a decis sa fiu departe de prietenii tai totusi eu sunt alaturi de tine.Si daca po face si eu ceva pentru tine, nu ezita>Stiu ca nisi Shadow nu o va face.Te respect amult prea mult.
Ceea ce vreau sa spun pana la urma este ca nu trebuie sa ai puteri sa faci ceva pentru a merg etotul bine pe planeta asta sau pentru cei din jurul nostru.Fiecare mic gest poate sa ajute.Din pacate cei ce ne conduc si au puterea sa ajute, nu o fac.Daca lor le merge bine de ce sa se strofoace atat?da-i dracu pe toti, sa se descurce.Nu-i chiar asa.Pentru ca va veni vremea foarte curand cand cei care intr-adevar pot decide ce este bine si ce nu sa actioneze contra voastra.Astfel vor starpi serpii de acolo de unde se afla.
Imi cer scuze pentru ce am spus.Stiu ca am spus lucruri care nu trebuia.Dar lumea trebuie sa afle ca sunt lucruri mai importante decat ei pe pamant.Si astfel am adus vorba despre anumite persoane care de si pentru multi nu sunt decat oameni normali, ei au puterea sa schimbe lumea si o fac din plin de acolo din umbra.Sper ca cei care d'obicei inchid ochii la problemele din jurul lor sa ii deschida pana nu-i prea tarziu.Sa dea o mana de ajutor planetei asteia.Va multumesc.
miercuri, 9 aprilie 2008
Tic,tac....tic,tac...
Aseara am aflat o veste destul de nasoala.Un bun amic e pe moarte dupa spusele medicilor.Totul a inceput in urma cu multi ani cand copil fiind a primit o lovitura puternica in ceafa.La vremea respectiva nu a dat importanta.A fost o simpla vanataie.Dar se pare ca aceasta vanataie s-a transformat intr-un cheag de sange care odata cu trecerea timpului s-a solidificat si au inceput problemele.
Dupa un timp a acuzat dureri de cap tot mai dese.Parintii au pus-o pe seama oboselii si nesomnului datorat jocurilor si lucrului pe calculator.Doar ca intr-o zi a avut ocazia sa auda de la un prieten al sau ca poate sa ii faca cunostinta cu un medic bun care sa ii faca analizele de la A la Z gratis.Zis si facut.Doar ca rezultatul a fost devastator.Se pare ca cheagul respectiv care s-a format in copilarie apasa pe creierul mic.Si de fiecare data cand era suparat sau se enerva prea tare incepeau durerile.Medicii i-au spus ca este ceva malign si ca o operatie ar avea sansa sa-l transforme intr-o leguma.Singura sansa era sa incerce sa fie mereu calm.Plus ca dupa statisticile medicilor, avea sa traiasca 8-10 ani.El a fost devastat.Nu putea spune parintilor despre asta.Erau si asa suferinzi cu inima.Iar iubitei sale nici atat.Spera doar ca totul sa fie o iluzie.Un vis urat.El a urmat un tratament destul de scump.Singura metoda de a strange bani a fost sa munceasca pe ascuns ca astfel parintii si iubita sa, sa fie total in necunostinta de cauza.Toate au fost bune pana in ziua cand soarta a decis ca iubita sa dispara din viata sa.Acest eveniment l-a intors pe dos total.S-a apucat de baut si droguri.A intrerupt tratamentul.Si timp de un an jumatate a facut doar sa decada foarte mult.PArintilor sai li se parea ca e ceva ciudat cu el dar nu au dat importanta.
Cum-necum a avut ocazia sa
se lase de droguri si sa o lase moale cu bautul.Asa ca intr-o dimineata s-a infiintat in fata la dezintoxicare si a cerut ajutor medicilor.Acestia l-au ajutat si in scurt timp a devenit iar persoana calma si calda care fusese mereu.Doar ca isi pierduse increderea in oameni si jurase sa nu ma iubeasca niciodata.Apoi s-a prezentat la medicul care stia problema sa de sanatate,aceeasi persoana care ii daduse putin timp de trait.Dupa analize amanuntite s-a ajuns la concluzia ca starea sa se agravase.A fost sfatuit sa spuna parintilor sau cuiva apropiat despre ce se intampla.A refuzat.Astfel a decis sa nu se mai gandeasca la nimic si sa isi vada de viata de zi cu zi.Anii l-au schimbat.L-au transformat intr-o fiara speriata de lume.
Ieri ne-am intalnit si am stat de vorba.Era daramat.Venise de la medic.Si nu era prea fericit.A ajuns sa isi doreasca atat de mult sa traiasca si doctorii sa se fi inselat...Dar de cate ori se supara incep durerile.Se simte atat de pustiu incat nu mai stie ce sa faca.Isi doreste sa poata ajuta oamenii,sa ii faca mai buni, sa schimbe planeta daca s-ar putea dar mai ales sa isi gaseasca ceea ce cauta de atata timp si anume iubirea.A mai spus ca nu l-a iertat pe cel care l-a lovit cand era copil, doar ca a devenit prea indiferent acum.Din pacate eu nu am putut ajuta cu nimic.Decat cu sfaturi omenesti si promisiunea ca daca voi putea sa-l ajut o voi face.Asa cum am promis si unei alte persoane la care tin foarte mult.Daca pot sa ajut o fac.Indiferent de ora sau parte a zilei.
Un lucru stiu sigur.Ca amicul meu de si stie ca viata e scurta incearca sa ignore asta si astfel nu face decat sa traiasca mult mai mult.Sper ca visul sau de a ajut aoamenii si acela de a isi gasi pe cineva sa i se implineasca.Dar cel mai mult imi doresc ca statistica medicilor sa fi fost nu gresita, foarte gresita.
Voi daca ati sti ca aveti zilele numarate, ce ati face?Cum ati proceda cu viata voastra?
Dupa un timp a acuzat dureri de cap tot mai dese.Parintii au pus-o pe seama oboselii si nesomnului datorat jocurilor si lucrului pe calculator.Doar ca intr-o zi a avut ocazia sa auda de la un prieten al sau ca poate sa ii faca cunostinta cu un medic bun care sa ii faca analizele de la A la Z gratis.Zis si facut.Doar ca rezultatul a fost devastator.Se pare ca cheagul respectiv care s-a format in copilarie apasa pe creierul mic.Si de fiecare data cand era suparat sau se enerva prea tare incepeau durerile.Medicii i-au spus ca este ceva malign si ca o operatie ar avea sansa sa-l transforme intr-o leguma.Singura sansa era sa incerce sa fie mereu calm.Plus ca dupa statisticile medicilor, avea sa traiasca 8-10 ani.El a fost devastat.Nu putea spune parintilor despre asta.Erau si asa suferinzi cu inima.Iar iubitei sale nici atat.Spera doar ca totul sa fie o iluzie.Un vis urat.El a urmat un tratament destul de scump.Singura metoda de a strange bani a fost sa munceasca pe ascuns ca astfel parintii si iubita sa, sa fie total in necunostinta de cauza.Toate au fost bune pana in ziua cand soarta a decis ca iubita sa dispara din viata sa.Acest eveniment l-a intors pe dos total.S-a apucat de baut si droguri.A intrerupt tratamentul.Si timp de un an jumatate a facut doar sa decada foarte mult.PArintilor sai li se parea ca e ceva ciudat cu el dar nu au dat importanta.
Cum-necum a avut ocazia sa
se lase de droguri si sa o lase moale cu bautul.Asa ca intr-o dimineata s-a infiintat in fata la dezintoxicare si a cerut ajutor medicilor.Acestia l-au ajutat si in scurt timp a devenit iar persoana calma si calda care fusese mereu.Doar ca isi pierduse increderea in oameni si jurase sa nu ma iubeasca niciodata.Apoi s-a prezentat la medicul care stia problema sa de sanatate,aceeasi persoana care ii daduse putin timp de trait.Dupa analize amanuntite s-a ajuns la concluzia ca starea sa se agravase.A fost sfatuit sa spuna parintilor sau cuiva apropiat despre ce se intampla.A refuzat.Astfel a decis sa nu se mai gandeasca la nimic si sa isi vada de viata de zi cu zi.Anii l-au schimbat.L-au transformat intr-o fiara speriata de lume.
Ieri ne-am intalnit si am stat de vorba.Era daramat.Venise de la medic.Si nu era prea fericit.A ajuns sa isi doreasca atat de mult sa traiasca si doctorii sa se fi inselat...Dar de cate ori se supara incep durerile.Se simte atat de pustiu incat nu mai stie ce sa faca.Isi doreste sa poata ajuta oamenii,sa ii faca mai buni, sa schimbe planeta daca s-ar putea dar mai ales sa isi gaseasca ceea ce cauta de atata timp si anume iubirea.A mai spus ca nu l-a iertat pe cel care l-a lovit cand era copil, doar ca a devenit prea indiferent acum.Din pacate eu nu am putut ajuta cu nimic.Decat cu sfaturi omenesti si promisiunea ca daca voi putea sa-l ajut o voi face.Asa cum am promis si unei alte persoane la care tin foarte mult.Daca pot sa ajut o fac.Indiferent de ora sau parte a zilei.
Un lucru stiu sigur.Ca amicul meu de si stie ca viata e scurta incearca sa ignore asta si astfel nu face decat sa traiasca mult mai mult.Sper ca visul sau de a ajut aoamenii si acela de a isi gasi pe cineva sa i se implineasca.Dar cel mai mult imi doresc ca statistica medicilor sa fi fost nu gresita, foarte gresita.
Voi daca ati sti ca aveti zilele numarate, ce ati face?Cum ati proceda cu viata voastra?
sâmbătă, 22 martie 2008
23 martie.
Ziua de azi este pentru mine o zi mai speciala.Afara faptului ca in noaptea din 22 spre 23 nu pot sa dorm niciodata, s-au mai intamplat si unele lucruri mai neplacute de-a lungul timpului care nu merita discutate ci lasate undeva in urma in negura timpului.Una peste alta...mai este luna plina care vegheaza cu raceala sa Pamantul.
De-a lungul vremurilor, data de 23 martie a vazut destule evenimente importante pentru rasa umana.Din pacate marea majoritate au fost intamplari nefericite.In aceast azi au murit multi conducatori de tari sau ai bisericii, au avut loc nenorociri provocate de om.Tot in aceasta zi a anului 1933 Adolf Hitler devine dictator.Tot pe 23 s-au incheiat si tratate de pace sau prietenie intre unele tari, cum ar fi Ungaria si Polonia.Si ar fi multe de spus despre ziua de 23 martie.
Pentru mine ziua de 23 martie reprezinta una dintre zilele lungi ale anului in care nu pot sa dorm, si imi amintesc toate lucrurile dureroase prin care am trecut de-a lungul timpului.Iar cand reusesc sa adorm intr-un final, ma bucur ca am trecut prin atatea doar pentru a deveni ceea ce sunt la ora actuala.Si ma rog sa pot deveni mai bun pentru a putea ajuta pe cei din jur.
Voi aveti o zi in care pur si simplu meditati la tot ce a foat rau in viata voastra si va face sa vedeti viitorul altfel?Cam care ar fi ziua aceea daca exista?
De-a lungul vremurilor, data de 23 martie a vazut destule evenimente importante pentru rasa umana.Din pacate marea majoritate au fost intamplari nefericite.In aceast azi au murit multi conducatori de tari sau ai bisericii, au avut loc nenorociri provocate de om.Tot in aceasta zi a anului 1933 Adolf Hitler devine dictator.Tot pe 23 s-au incheiat si tratate de pace sau prietenie intre unele tari, cum ar fi Ungaria si Polonia.Si ar fi multe de spus despre ziua de 23 martie.
Pentru mine ziua de 23 martie reprezinta una dintre zilele lungi ale anului in care nu pot sa dorm, si imi amintesc toate lucrurile dureroase prin care am trecut de-a lungul timpului.Iar cand reusesc sa adorm intr-un final, ma bucur ca am trecut prin atatea doar pentru a deveni ceea ce sunt la ora actuala.Si ma rog sa pot deveni mai bun pentru a putea ajuta pe cei din jur.
Voi aveti o zi in care pur si simplu meditati la tot ce a foat rau in viata voastra si va face sa vedeti viitorul altfel?Cam care ar fi ziua aceea daca exista?
Abonați-vă la:
Postări (Atom)