Schimbari...schimbari...

Ciudat cum evenimentele din viata noastra ne schimba radical atunci cand nu ne asteptam mai putin.Mereu m-am intrebat cum poate un om sa se schimbe peste noapte si sa devina exact opusul a ceea ce a fost pana in acel moment.De-a lungul vietii am trecut peste destule evenimente placute si neplacute.Cum ....necum...am trecut fara sa imi pese sperand ca totul se va schimba.Nimic nu se schimba.Totul este asa cum trebuie sa fie.Am pierdut oameni la care tineam, am pierdut iubirea care speram sa ma implineasca, am pierdut sperantele a tot ceea ce imi doream sa implinesc.Pe zi ce trecea am murit cate putin fara sa imi dau seama nefacand altceva decat sa ma gandesc la ceilalti si niciodata la mine.Imipasa mai mult decat ce gandesc toti decat ce vreau eu sau ce ma face pe mine fericit.Am pierdut mai mult decat pot eu sa realizez acum.Am fost in stare chiar sa renunt la ce imi doream eu cel mai mult pentru a ii face fericiti pe altii.Niciodata nu am realizat ca d-a lungul anilor m-am salbaticit foarte mult.Eu si porcusorul neprietenos am devenit cei mai buni prieteni.Asta pentru ca m-am lasat impins de ura pentru cei care nu au stiut niciodata sa aprecieze ceea ce au , ceea ce am facut pentru ei, sa aprecieze faptul ca le eram prieten si mereu acolo cand era nevoie fara sa cer nimic in schimb. Ba chiar mai mult atunci cand eram pe punctul sa cad in patima drogurilor si a bauturii si am cerut ajutorul toti au spus ca este treaba mea.Sa imi rezolv problemele.Ani de zile nu am facut decat sa ma retrag mai mult si sa devin o umbra pentru toti care auintrat in contact cu mine.Singurii care mi-au fost alaturi in clipele cele mai grele au fost niste straini care nu aveau nicio treaba cu mine.Doar nu au vrut sa ma vada distrugandu-ma. De altfel Am avut doiingeri pazitori care m-au sustinut mereu.Unul de cand ma stiu si care din pacate nu mai est eprintre cei vii, iar al doilea este cel are se implica pentru a face lumea mai buna , pentru a incerca sa faca o schimbare si sper sa reuseasca.
Dupa ce gardianul meu a disparut dintre cei vi am inceput sa realizez ca daca nu faci atunci cand trebuie anumite lucruri.. nu le mai faci niciodata.Candva eram plin de viata, faceam ce vroiam atunci cand aveam pofta fara sa imi pese ce gandesc ceilalti sau ce se va intampla.Totul in limita rezonabilului bineinteles.Si doamne ce bine era.Atata energie, atata euforie.Viata era ca un drog si totul era perfect.
Anul asta a murit persoana care m-a ajutat mult in viata.A fost sora, profesoara, gardian si totusi o buna prietena care si-a dat viata pentru cei asemeni mie.Atunci am reinceput sa acumulez ura.Fiecare zi era un motiv in plus pentru a mai aduna nitica ura si durere.Dar..am descoperit ceva ce nu credeam ca mai poat exista in mine.Iubire.Da..un cuvant simplu.Un sentiment maret si periculos.Am realizat ca sunt indragostit de cea mai bun aprietena.Da stiu..povestea veche. din filmele de duzina cu adolescenti. Ea nu are idee inca ce inseamna sentimentu' asta in adevaratul sens al cuvantului.Dar in timp va invata.Sper pt binele ei ca nu prea tarziu.Dar sa revin ...Sentimentul asta redescoperit a incetinit acumularea a ceea ce noi numim rautate.Totusi mi-a abatut gandurile de la ce pornisem sa fac.Ciudat dar in loc sa incerc sa o cuceresc am preferat sa o vad fericita in bratele altcuiva.Totusi asta nu m-a impiedicat sa imi amintesc ce inseamna sa traiesti.De si am pierdut intr-un fel sau altul oamenii la care tineam, am inceput iar sa gust drogul numit viata.Cat de mult mi-a lipsit acest drog perfect.
Funny este ca toate gunoaiele care candva nu au facut decat sa ma vanda , brusc acum cand m-am ridicat de jos au inceput sa faca pe comorile. Aceste gunoaie autentice ce se respecta usualy incep sa comenteze aiurea.atunci cand oftica le-a ajuns la os si in general au in jur persoane care nu fac altceva decat sa moara in curul lor.Stiti ce merita aceste nestemate de toaleta? Ignoranata totatala.Dap..Am realizat ca atunci cand ii lasi sa se innece cu prpriul venit e mai placut decat atunci cand incerci sa le faci tu rau.Plus ca astfel ai constiinta curata.
Prin urmare eu ma voi delecta cu drogul meu perfect si voi trai asa cum ar fi trebuit sa o fac mereu, atat cat pot voi incerca sa ajut pe cei implicati sa schimebe lumea.Cat despre iubire....dap.Voi sta in umbra si voi lupta.
In the end voi trage apa dupa acei cacati care au comentarii destepte de facut. imi voi vedea de ale mele si voi savura drogul meu.Iar restul voi lasa in seama umbrelor.

Up and Down

Ce ne face sa ne pierdem uzul ratiunii si sa ne indragostim?Sa ne dorim acea fiinta langa care se ne simtim impliniti, in siguranta, alaturi de care sa fim fericit, alaturi de care sa ne trezim dimineata si mai ales sa fim alaturi pana atunci cand doamna cea posomorata ne ia din lumea asta... Este sentimentul care te inalta atat de sus incat simti ca toata lumea este a ta si nimic nu iti sta in cale. Acel sentiment care dezgheata si cel mai dur si batran ghetar. Sentimentul acela care poate readuce la viata o inima pe moarte.
Dar atunci cand te-ai prabusit de prea multe ori din inaltimi...Iti este frica sa te ridici de si ar putea fi momentul tau.Noi oamenii atunci cand suferim devenim orbi.Atunci cand ne pierdem increderea in semnii nostrii devenim orbi.Din aceste motive, ca si multe altele, nu facem decat sa pierdem clipe de pret in viata.
O buna cunostinta a mea mi-a spus un citat care suna cam asa "Pretuieste intotdeauna mai mult o dragoste care ti se ofera, decat una pe care trebuie sa o cuceresti." Unori si cuceritul isi are partea sa frumoasa.De fapt are mai multe parti frumoase daca ma gandesc bine.
Printre altele, in ziua de azi nimeni nu mai pretuieste romantismul, nu mai pretuieste cuvintele frumoase, plimbarile prin ploaie , privitul stelelor sau de ce nu doar tinutul de mana si privirile pline de pasiune.Intr-adevar lumea se schimba.Toti ne schimbam.Evoluam cum se mai zice.Dar de ce atunci cand ne schimbam nu pastram lucrurile frumoase?De ce noi , oamenii consideram slabiciuni aceste lucruri?Probabil niciodata nu imi voi putea gasi raspunsul la acest eintrebari.
Un lucru stiu sigur.Dupa mai mult timp am redescoperit ce inseamna sa ai sentimente pentru cineva, ce inseamna sa simti caldura dragostei.Sa iti duresti sa fi in fiecare secumda alaturi el/ea.Dar din pacate nu sunt omul ideal pentru acea persoana.Asa ca probabil voi fi nevoit sa ingrop undeva sub un munte de gheata tot ce simt si sa ma mint ca nu s-a intamplat niciodata.Sau as putea sa continui sa lupt pana cand ori imi va spune"Get lost" ori voi ajunge la prima varianta.
Oricum ma bucur ca am redescoperit sentimentul asta.E inaltator si atat de fragil...